Fabelmans, Familie, Femina

Am vazut recent ultimul film al lui Spielberg (Fablemanii?) si mi-am amintit de intamplari din adolescenta. Mai precis, despre cineva care mi-a fost tutore (tutorita?) in adulter. Having watched The Fablemans, I reminisce on a time in my life when a "guardian" taught me about adultery.
imagine sau poza din filmul Fabelmans aratand-o pe mama si Seth intr-o ipostaza oarecum compromitatoare

Nu am stat sa citesc mult despre film inainte de a-l vedea. Am vazut ca are 7.7/24K pe IMDB, si asta a fost suficient. Abia dupa m-am uitat la trailer, interviul Oscars cu autorul Vanity Fair sau Seth Rogen cu Jimmy Fallon..

..si l-am povestit astfel cuiva pe Signal:

E aproape autobiographic. Spielberg's mom is played by this blonde actress who is somewhat reminiscent of you (..). LE: Also, young Spielberg is played by a Canadian actor.

Restul povestii e cu spoilers. Pe scurt, m-am asteptat sa fie “coming of age” in moviemaking, dar de fapt este un pic mai mult decat atat.

*** Show encrypted text (arata textul cifrat) (vezi punctul 8 din despre/about) ***

Pe la inceputul anilor ‘90, cand tata a plecat in Canada, m-a lasat de capul meu in Bucuresti (“cu cheia de gat”), in apartamentul nostru de 3 camere; de altfel cam tot asa am si crescut – el fiind, ca si Homer, un tata “atomic” si era plecat cel mai des 10-15 ore zilnic, intrucat lucra la IRNE / Cernavoda la un “obiectiv economic strategic prioritar”. Eu fiind minor, el a trebuit sa numeasca pe cineva “tutore” (engleza: guardian). Se intampla si la case mai mari / mai in varsta, cum ar fi (#Free)Britney (Spears).

Ei bine, persoana aceasta, pe care o voi numi “S”, statea in celalalt capat al Bucurestiului (mai precis, Bucurestii Noi, in timp ce eu eram in Drumul Taberei), si nu prea avea timp de mine. Avea familia ei, problemele ei, si desi o stiam de cand eram mic, nu ne inteleseseram niciodata bine. Dar cum nu mai e intre cei vii, nu vreau sa insist prea mult asupra personalitatii sale.

Una din primele chestii pe care S mi le-a spus a fost ca daca fac figuri, ma arunca intr-un orfelinat, ca ea n-are timp de prostii.

A urmat apoi o vreme tacuta. Tata ii trimitea bani, dar nu ajungeau la mine, si nu vroiam sa-i spun lui, fiindca nici lui nu i-a fost usor in Canada la inceput. Asa ca am pornit o afacere cu calculatorul meu Cip (Sinclair Spectrum ZX compatibil), vanzand jocuri inregistrate pe casete audio, cum de altfel faceau multi altii. Cu timpul, am inceput sa fac ceva bani – nu foarte mult, dar suficient sa nu mor de foame.

Ca “apropitar” primeam tot felul de note de plata. Habar n-aveam ca viata vine cu atatea chestii ce trebuie facute, si plata notelor implica timp pierdut cu tot felul de functionari si pensionari care, desi pareau sa aiba foarte mult timp la dispozitie, il mancau pe-al tau cu mult aplomb. Eu trebuia sa ajung si pe la liceu intre toate acestea, ca sa nu mai vorbim de cumparatul mancarii, aceasta fiind, in acele vremuri, o alta aventura.

Cum si Andries consemneaza in cantecele sale, nu era usor sa gasesti mancare nici macar in anii 90.

Da' vezi că de la 22 încoace 
În prăvălii sînt numai capace
Şi cutiile de fasole, ptiu drace ! în curînd se vor termina.
Carnea care la export pleca,
Sper să fie bine pusă undeva
Şi măcar de alegeri s-o putem consuma ! (aaf-ksmpc)

Alimentara mea e goală mereu,
Cred că n-am exportat niciodată decît minereu.
Nu vrem lumină pe străzi dosite, 
Am învăţat s-ajungem acasă şi pe pipăite.

N-am nimic de cerut, nimic de cîştigat,
Nu vreau portofolii, nu vreau funcţii de stat,
Domnule Preşedinte, vreau doar să trăiesc normal ! (aaf-scrdsch)

S mi-a zis (iar) ca n-are timp, sa ma duc eu sa fac platile; a parut foarte surprinsa cand i-am cerut bani. In cele din urma, a decis ca urma sa treaca pe la mine. Si a venit, intr-adevar, cu Dacia Combi a sotului (ditamai vaporul). Mi-a spus apoi ca ea are un prieten, cu care va petrece ceva timp in dormitor, ca vrea sa plec din apartamentul meu cat este acolo, vreo juma’ de ora, si daca vreau sa iau masina sotului la condus, uite cheile. Chestia asta s-a repetat de cateva ori, pana cand niste vecine au “intervenit”, dar nu inainte de a primi un telefon de la sotul ei, cu care am avut o conversatie foarte ciudata, care mi s-a-ntiparit in memorie.

Cand m-a sunat, S abia venise (sau eu abia ma intorsesem dupa cele 30 de minute), si am avut chiar impresia ca ea l-a sunat inainte ca el sa sune. Sotul ei era un tip foarte rational si calculat, dar cand i-am raspuns vorbea foarte rar si apasat: “Daaaaa… e acolo… ce frumos sa fiti toti impreunaaaa”. Am tipat la S din sufragerie sa raspunda la telefonul din dormitor, si-am inchis, dar sotul a sunat iar, parand ca vrea sa vorbeasca cu mine. Am lasat neraspunse urmatoarele apeluri, venite insistent in succesiune rapida .

A spune ca S nu m-a ajutat cu nimic ar fi incorect. Intr-una din vizite, intre o “excursie” la buda si-napoi in dormitor, a aruncat un botz micut de carne de vaca in cel mai mare ceaun din casa (era urias, cat pentru “ciorba saracilor” sau pentru un batalion) si a pus-o la fiert. Imi amintesc dansul lugubru al ghemotocului de carne in apa ce se caznea sa clocoteasca. Ideea ei de supa sau ciorba consta intr-o bucatica de carne mai mica decat pumnul (din care eu as fi facut biftec), 20L de apa si un pahar de sare. #AtatS-aPutut

Am renuntat sa incerc sa conduc salupa ei de masina dupa vreo doua incercari. Era mult prea mare pentru strada ingusta din fata blocului, cu masini parcate juma’te pe trotuar, juma’te in strada, si ma temeam ca in caz de accident erau sanse mari sa ajung in orfelinat – poate chiar asta si era ideea.

L-am cunoscut pe “prietenul de dormitor” cand m-am intors intr-o zi si l-am gasit in bucatarie bandu-mi vinul. Tata imi lasase in camara cateva sticle de vin bun, sa-l dau spaga in caz de nevoie, si ticalosul asta se pusese pe baut si nu se mai dadea plecat, in timp ce S se ruga de el sa plece. Am mai aflat ca era pilot militar.

Mai tarziu, in .

Surse / + info: vf-ssfa, aaf-scrdsch (js), aaf-ksmpc (js)

Comentarii

Postări populare