Hosting FTW

Legitimatia de student la U of T Engineering este un prilej de a rememora vremea cand am descoperit Internetul, si am incercat sa ajut Internet-ul sa ma descopere pe mine. Trecerea de la utilizator (user) la creator e o etapa importanta in procesul de maturizare si sper sa reuseasca si altii sa treaca prin ea.

Decizia mea de a merge la universitatea din Toronto a fost asemanatoare celei re: Balcica, daca nu mai simpla. Si o data intrat, am descoperit Internetul.

Pe vremea aceea, Internet insemna UseNET, IRC si pagini de web teribil de rudimentare. Si in acel age of discovery, dupa cum eu descopeream o lume dincolo de constrangerile geografice ale retelei locale de transport, mi-am dorit sa contribui si eu cumva, dupa puteri, la aceasta creatie decentralizata. Inainte sa apuc sa cer, sefii ECF (engineering computing facility) au adaugat un webserver pe retea. Puteam sa-mi fac propria pagina – pentru inceput, numai html. Si am purces de-am facut o pagina uriasa, folosind embed-uri ale imaginilor altora.

Am incercat sa ma port frumos. Am incercat sa trimit un email de multumire cand foloseam imagini astfel. Dar incercarile mele se loveau de un zid al esecului: cei carora le trimiteam incercau sa-mi restranga accesul, in efortul de a reduce bandwidth. La scurt timp, administratorii ECF au decis sa ne lase sa ne urcam propriile imagini.

Ce vremuri! Ce oameni!

Am incercat sa salvez pagina aceea, si o vreme a stat undeva pe hard drive, asteptand sa fie republicata, dar intre timp am pierdut-o. Nu este o pierdere uriasa pentru umanitate; era cam uratica si aglomerata, plina de gifuri animate, niciunul nefiind porn.

Mai tarziu, cand a aparut Geocities, mi-am facut cateva pagini. Una dintre ele era o traducere de Dracula Blues a lui Alexandru Andries (remastered, karaoke, versuri). Mi s-a parut ca acest cantec (alaturi de celelalte de pe Interzis) era un rezumat chintesential, prezentat foarte palatabil, al vietii in comunism – un concept greu de inteles pentru multi dintre cei care nu avusesera aceasta experienta, cum ar fi colegii de univa. Am pierdut si traducerea aceea, desi muncisem nitel la ea, cand Yahoo a inchis Gc. Din ce-mi mai amintesc, incepea cam asa:

At the voivode's castle

There’s a big time meeting

There are boyars standing

Some are lucky sitting

E remarcabil ca pana si Andries a gasit gazduire web pe un fel de Geocities francez, free.fr

A urmat o vreme cand nu am avut pagina personala, ci numai de business. Ma ocupam cu tot felul de chestii mai greu de explicat, si nu tineam mortis sa fiu “discoverable” (gasibil?). Asta s-a schimbat in primii ani ai noului mileniu, cand 1&1 (acum Ionos) au lansat o oferta de gazduire gratuita. Trebuia sa-ti verifici numarul de telefon si in schimb primeai un spatiu baban cu tot cu baza de date SQL si o gramada de trafic. Fiind mai smecher, aveam mai multe numere de telefon si mi-am facut mai multe conturi.

Dupa un an sau mai multi, 1&1 a inceput opera de a incerca transferul de pe contul “profesional” gratis pe ceva platit. Intre timp, eu inregistrasem mai multe domenii, dar ei nu aveau o modalitate automata de a muta domenii. Poate ca n-ar fi trebuit sa ma supar asa de tare (primisem chestii faine gratis), dar m-am. Dupa ce ca avusesera o gramada de promotii de domenii gratis, acum trebuia sa mut fiecare domeniu manual, ca o secretara cu masina de scris!

Mi-am anulat toate conturile cu ei si am decis sa nu ma mai complic cu web hosting pentru pagini personale. Inregistrez un domeniu numai daca e necesar, ii fac hosting cu domain reseller sau chiar si afraid/he si ma folosesc de servicii gratis de calitate atat cat exista, chit ca deseori au bube (sau bubu). E putin probabil sa-mi scot vreodata parleala (sunt ceva costuri), si nu am rabdarea, nici inclinatia de a mentine o comunitate online. Imi ia foarte mult efort sa citesc un comentariu stupid (invariabil, apar), sa gasesc un crampei interesant sau inteligent in el si sa raspund optimist. Glorie celor care reusesc!

Am avut o vreme chiar si Google Apps (acum Workspace) si a fost excelent cat a existat, dar in cateva luni dispare. Vorba poetului, nothing gold can stay (nimic nu ramane haurit). Din fericire, pot sa pastrez in continuare paginile, blogurile, tot ce trebuie sa mut sunt adresele de email, ceea ce nu e sfarsitul lumii. E un pic neplacut sa treci de la gratis la cativa dolarei pe an, intr-adevar, dar vor supravietui durerii.

Alte servicii stupide, care au rezultat intr-o majora pierdere de timp sunt serviciile de “free hosting”. Iti promit marea cu sarea, in speranta ca vei pierde timpul sa publici un sit acolo, si odata mutat si cu pagina setata, gasesc un motiv sa-ti ceara bani.

Nu spun ca tot ce-i gratis e prost. Pe langa Blogger / Blogspot (Google), poti incepe un blog si la Wordpress.com tot gratis. Diferentele sunt ca produsul Wordpress este mai cizelat, iar cel de la Gugu mai din topor; totusi, cu Gugu vei plati mai putin daca vrei sa-ti adaugi propriul domeniu. Cu Wordpress poti trece la hosting propriu, unde ai mai mult control asupra prezentei de Web, dar controlul este o iluzie (wiki, ill).

Dupa toate aceste experiente mai mult sau mai putin nefaste, aparitia AWS si mai apoi, Azure, GCP si restul au fost o nesperata raza de soare. Sunt o gramada de servicii gratuite incluse care iti permit sa faci o pagina si chiar un sit basic, cat timp nu consuma multe resurse. Si poti face asta printr-o interfata neutra, fara sa trebuiasca sa treci prin furcile caudine ale intelegerii limitate a unui functionar birocratic de platforma.

In ce priveste acest domeniu (zodian.ro) pe care am facut acest blog, cat si un mic istoric al familiei, l-am obtinut cu mai multi ani in urma direct de la ROTLD, unde m-a costat 50 de euro pe termen mai mult sau mai putin nelimitat. ROTLD era administrat de ICI – poate si acum, mi-e lene sa verific. Au urmat tot felul de oscilatii, si acum costul unui domeniu este de 12 euro pe an, sau 6 euro pe an daca depozitezi 3000 cu ei (din memorie). Poti obtine asadar un cost intre 6 si 12 cu un hoster roman. Si initial nu puteai revinde un domeniu, dar acum poti daca (chipurili!) vinzi un "business" intreg, nu doar domeniul. Asa-i la noi - regulile se fac cu portite de scapare!

Surse / + info: hg-he

azr: hosting, hostuire, gazduire, web, web publishing, sit, website, sit de web (Tags)