Io Mi-s Doru si-Adulterul

Un film premiat de o anumita parte a criticii cat si alte repere culturale sunt parti din incercarea mea de a ma elibera de niste “sensibilitati” vis-a-vis de adulter.

M-am uitat la Io Sono l’Amore acum cativa ani, cand a aparut, si nu m-a impresionat. Scenariul mi s-a parut nitel aiurea, si nici Tilda in rolul personajului principal nu m-a ~. Am impresia ca vorbeste italiana cu un accent angloman (eu nu stapanesc limba italiana, deci s-ar putea sa ma insel), si nu am regasit in personajul ei alura si manierismele de codana pe care rusoaicele le pastreaza indeobste pana aproape de menopauza. Nu numai ca stilul Tildei este in general foarte rece, aproape CTP-ic, (si nu este suficient de incalzita nici macar cu buca-tarul care-i da tare la ~), dar este aroganta si IRL (in viata reala), dupa cum reiese din aceasta discutie cu alti castigatori de Oscar. In contrast, chiar daca nu are “distinctia” Tildei, Michelle Williams este mult mai expresiva si copilaroasa. Poza (screenshot) alaturata este de la sfarsitul filmului.

O scurta privire la premiile castigate de film sugereaza ca acesta s-a bucurat de o receptie mult mai calda in randul femeilor. AWFJ sau alianta fomeilor jurnaliste film i-a decernat titul de “cel mai frumos film”, in timp ce WFCC sau cercul fumeilor critique de film l-au pus la colt ca “al doilea film cu cea mai rea mamica” (a mai luat “cel mai bun film strein” de la FFCC, premiul Dorian LGBTQ pentru “filmul anului”, iar Tilda insasi a luat “cea mai tare muiere” din Dublin). Desi WFCC a fost infiintat cu cativa ani inaintea AWFJ, WFCC a ramas mult mai mic, fiind un “cerc” in timp ce AWFJ pare mult mai extins si mai international; parerea mea este ca AWFJ este mai influent si mai reprezentativ, cu atat mai mult cu cat mi-a fost recomandat de cineva tocmai pentru ce pare a fi o ecranizare reusita a adulterului din punct de vedere feminin, atunci cand am cerut acest gen de ajutor.

Experienta cu S s-a transformat intr-o dilema dupa decesul acesteia. Cat timp a trait, nu a fost dificil sa-mi limitez interactiunea cu ea la zero si sa-i justific comportamentul aberant cu “femeile o iau razna dupa 40 de ani”, dar dupa, am incercat sa gasesc un “tratament” pentru aceste amintiri neplacute, care sa ma elibereze de povara râcai. In timp, am vazut “ultima tentatie a lui Homer” (cauta pe Youtube) cat si observatiile unor comici cu privire la mariaj. Chris Rock sugereaza ca ego-ul masculin dispare in nevasta, si asta probabil pentru ca nu s-a obosit nimeni sa observe ca cel feminin dispare in copii. Observatiile lui Esther Perel, pe de alta parte, sunt mult mai elucidante: adulterul nu este o razbunare pe celalalt sau o tradare voita, cat este o incercare de a regasi un eu mai tanar, deseori revendicat de intruziunea unor angoase existentiale, mai precis, frica de moarte (moartea unui parinte sau o boala).

Ar fi mai multe de zis, dar ma rezum la cateva link-uri. De pilda, in lista cartilor pe aceasta tema, regasim oarecum des Madame Bovary a lui Flaubert.

Surse / + info: imdb-isla, brk-sxlic, dlbt-dgbrtd8, shfm-1kbstadbk, grdn-t10nvlsad, rnkr-tpbkscht, grdn-20adlt, wb-mmbv1, gb-mbvry, sin-insela, adv-ainsela, rp-cnd, dxl-nnrcr, cp68-art27abrgt, prtrc-6infid, smr-dprinfid, ardn-cmfml, asz-cminslm, zdi-cutit,

azr: #insela, #inselat, #adulter, #infidelitate, #necredinta, #trisa, #tradare, #preacurvie, #preacurvi, #maritis, #casatorie, #gelozie, #gelos, #geloasa, #dragoste, #iubire, #amor, #relatie, #cuplu, #monogamie (Tags)