postal card sucevita

Incerc sa-mi amintesc una din intamplarile care mi-au marcat copilaria. Oare-ar fi mai bine sa pun a poza a radio-ului VEF?.

Amintirea asta ma duce intr-o vacanta de vara pe care o petreceam la bunici, la Sucevita. Bunica (mamaia) ma tot impingea sa scriu o vedere pentru tata, fiindca urma sa mearga pana in “centrul” satului, langa manastire, unde era brutaria, drum asfaltat, posta si chiar si cateva cutii postale.

(Am aici o poza cu Paul, un prieten de-al lui tata care l-a ajutat in Canada si fata de care tata s-a revansat invitandu-l la Sucevita si tataia in fata manastirii; tata avea un aparat foto Canon smart / micro de care era foarte mandru, dar aici nu a reusit sa faca focus.)

Fiind introvertit/perfectionist, simteam ca o vedere, ca de altfel orice mesaj scris, trebuie sa contina mai mult decat “ganduri bune”, trebuie sa aiba un sens, asa ca m-am asternut la scris, incercand sa ingramadesc pe acel petec de hartie noutati din viata oarecum plictisitoare a bunicilor precum si urari de bine. Nu-mi amintesc ce am scris despre mine, dar probabil ca am scris ca imi fac “probleme din culegere” zilnic, luptandu-ma cu soarele diminetii pe terasa, si – ceea ce chiar imi amintesc – ca si bunicii sunt bine, mamaia robotind in bucatarie, iar tataia facandu-si de lucru in timpul zilei si seara trecand pe program Radio Europa Libera.

Tataia era departe de a fi singurul care asculta. O plimbare seara, in Romania comunista, prin orice urbe mai linistita iti permitea sa asculti RFERL gratis, de la radioul vreunui pensionar mai tare de urechi, care se chinuia sa prinda postul langa fereastra, cu un radio VEF (pe care il credeam sovietic) sau Gloria din productie interna. Acestea erau principalele unelte cu care puteai prinde RFERL, avand unde scurte (SW). Este interesant ca desi existau zvonuri ca regimul “bruiaza” transmisia, radiourile puteau fi cumparate relativ usor (fiind totusi cam scumpe) si cam numai pentru asta erau de altfel cumparate.

Ei bine, mamaia a plecat cu vederea si s-a intors tot cu ea. A stat apoi de vorba cu tataia in bucatarie, cu usa inchisa, si l-am auzit tipand “vrea sa ma distruga!”. Am aflat apoi de la mamaia ca mi-a citit vederea inainte s-o trimita si a decis ca nu poate fi trimisa.

Pe vremea lui Stalin, copiii erau invatati sa nu vorbeasca afara din casa despre ce se intampla in casa. Chiar si asa, au fost cazuri intens mediatizate de copii care “si-au dat in gat” parintii.

Copil fiind, mi s-a parut ca exagereaza, ca nimeni nu statea sa citeasca vederi si ca ingerinta asta a mamaiei in ce-i scriu eu lui tata este de neiertat. Inca un motiv sa obtin dosarul familiei.

Surse / + info: wiki-rferl, wiki-vef

Asa Grait-a Zody: #cenzurat, #cenzura, #discriminare, #free speech, #liberty, #libertate, #surveillance, #servicii secrete, #spionaj, #spionomanie (Tags)