La Urgente

Va spun povestea primei mele interactii cu "urgentele" de dupa Revo si a dopurilor de ceara.

Am cautat “spital ORL” pe Internet si primul gasit a fost cel de “fonologie si audiologie”, adica fix ce aveam nevoie. I-am sunat, le-am zis ce am, si ei mi-au spus sa vin oricand.

Am ajuns la urgente pe la ora 4-5 dup-amiaza. Bolt-ul m-a lasat in mijlocul unei strazi, intre doua garduri mari, fiindca “acolo ii arata pin-ul”, zicea soferita. Nu i-am mai cerut sa ma lase la poarta, era soare afara, chiar daca foarte frig, asa ca am mers nitel, si i-am dat 3/5 stele. Si nici macar n-am comentat ca era un miros prea puternic de “deodorant de masina” sau ca manelele erau prea tare.

Am ajuns la prima ghereta de paznic unde o doamna in varsta, din interior, mi-a evitat privirea, si-am inceput sa citesc afisele, din care reiesea ca ma aflu la intrarea unei institutii vagi medical, “in curs de acreditare AMCS” sau ceva similar. Doamna din interior a lasat geamul jos si a rabufnit un miros de scrumiera, aproape ca am inceput sa tusesc. Am intrebat-o unde e intrarea la urgente, si parea mirata de intrebare, dar mi-a arata niste scari. Mi-a cerut numele si inca ceva, nu mai tin minte ce, si si-a notat intr-un caiet.

Al doilea paznic (de la a doua ghereta) se uita la televizor, trai neneaca! As fi putut si eu sa ma uit, ecranul era catre mine. Am trecut mai departe, fara sa-l deranjez, si-am urcat pe scari. La intrare, un alt ecran mare, un ghiseu unde iti puteai tipari un tichet de primire, si scaune marcate din 2 in 2 cu x, pentru distantare. Erau “urgente”, “ambulatoriu 1” si “ambulatoriu 2”. Habar n-aveam ce-i cu ambulatoriu. Mi-am tiparit un biletel pentru urgente, eram 1073 si aveam 30-50 de persoane inainte.

Asteptand, am remarcat ca unii stateau cateva minute, altii 30 de minute, altii juma’ de ora. Am intrebat un cuplu de tineri ce pareau foarte fericiti la iesire cat au stat si mi-au spus ca 3-4h. “Multi oameni s-au dat batuti si-au plecat, deci merge repede”. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus laptop-ul sau o carte. Am mai iesit pe-afara, am mai citit afise, unul dintre ele vorbea despre viroze si necesitatea remascarii / distantarii.

Mai era o “antecamera” unde oamenii sedeau nedespartiti, mai in “interior”; am decis s-o evit.

Dupa vreo 3h, de pe la 1069, numerele de pe panoul mare incep sa curga rapid pana pe la vreo 1079. M-am grabit inauntru, unde era deja un cetatean pe scaunul pacientului, un om cu stetoscop extrem de tanar, parea din scoala generala, si un unkesh in varsta la un ghiseu, care ma-ntreaba ce numar am. Alaturi de mine era un alt cetatean care fusese si el “sarit”. Ii spun si-mi zice, cu tupeu, de ce vagabondez prin spital, ca nu sta nimeni sa ma cheme pe mine. I-am spus ca in antecamera nu pare sa se practice distantarea si ca suntem in plina “criza de viroze” judecand dupa afisele lor. Le-am sugerat sa-l trimita pe cetatean la plimbare si sa ma ia pe mine, dar cetateanul nu s-a clintit, “doctorul” mi-a zis sa ies sa astept ca nu dureaza mult, m-am executat, si intr-adevar, nu a durat mult.

Odata intrat, am predat biletelul si mi s-a cerut buletinul. Le-am spus ca nu-l am la mine si le-am aratat o poza a pasaportului pe telefon, pe care l-am inmanat cetateanului zbarlit de la “pupitrul de comanda si control”. Intre timp, aparuse si o asistenta medicala (?) care a luat telefonul din mana mea si l-a predat lui Zbarlea.

“Spuneti, ce va apasa”

“De cateva zile, o bucatica dintr-un dop de ceara mi-a ramas in ureche, nu reusesc sa-l scot, ma doare si ma tem ca se infecteaza. E-n urechea stanga.”

“Dop de ceara?!” zise “doctorul”. “Nu vad nimic.”

Zice apoi ceva despre dopuri de ceara si incerc sa-i explic ca era un dop anti-zgomot. El imi spune ca nu exista dopuri anti-zgomot de ceara. La fel spun, in cor, asistenta si Zbarlea.

“Cealalta ureche,” incerc eu. El trece la cealalta ureche si zice:

“Da, vad ceva. Nu pot sa-l scot.” Icneste, simt o durere de pleznesc, si apoi imi arata in cleste o bucatitca de ceara lunguiata.

“O fi fost un cauciuc foarte ieftin” opineaza, foarte important, Zbarlea. Apoi imi spune iar sa nu ma plimb prin spital.

Imi dau telefonul inapoi, multumesc si plec.

La plecare, soferul de Bolt ma intreaba daca sunt doctor. Ii spun ca nu, simplu pacient, si pare ca regreta. Imi povesteste ca a avut o operatie de polipi acolo si a fost foarte multumit, i s-a parut un colectiv foarte profesionist. Eu imi amintesc cum era sa-mi faca o operatie si mie de deviatie de sept fara sa fi vrut, dar in loc de asta, ii spun de pataniile mele, si pare si el mirat ca exista dopuri de ceara anti-zgomot.

Am avut o ezitare, nu simteam nevoia sa-i povestesc, decisesem deja ca ma voi “exprima” pe blog, dar m-am gandit ca nu strica sa fiu si eu “uman” cu soferii din cand in cand, poate asa am parte de o experienta mai ok, si pot sa dau 5 stele si bacsis, ceea ce am si facut.

Surse / + info: ifcorl

azr: #dopuri de ceara, #dopuri de ureche, #orl, #audiologie, #fonologie, #urgente, #emergency, #211, #911 (Tags)