trenu moale (II)

Continui povestea trenului moale, unde moale se refera mai mult la posmagi. Stiu, inca e nonsense, dar promit sa te luminez in curand.

Incep cu o poza a compartimentului de clasa a II-a, fiindca desi sunt sigur ca eram la clasa I, cumva aceasta amintire are un iz de clasa a II-a. Din cate imi amintesc, trenurile “personale” nici nu aveau vagoane de clasa a I, numai de a II-a, dar trenurile “rapid” si, mai tarziu, InterCity sau IC, aveau. Acum nu mai stiu, am pierdut firul. Sau sinele.

Am incercat sa revin la lectura, dar n-am mai reusit. Asa ca am iesit pe culoar, am dat geamul jos si-am inceput sa aerisesc culoarul.

Individul s-a apropiat de mine (el era deja aproape, dar s-a apropiat si mai tare) si a inceput sa-mi puna intrebari in succesiune rapida, parca fara sa astepte raspunsul. “De unde vin?” “Incotro merg”.. Am incercat initial sa raspund, dar din ce in ce mai lent, fiindca devenau tot mai ciudate.

“Sunt casatorit?” – HUH? Incercam sa procesez, dar parca totusi era dincolo de limitele conversatiei normale. Sigur ca de mic am fost inalt si chiar fiind printre cei mai mici din clasa, ca varsta, fiind dat la scoala mai devreme cu un an, e posibil sa fi parut mai mare decat eram in realitate, dar totusi..

Si cum ma cazneam sa vin cu un raspuns, a picat bomba: “Dar muie nu dai?”

Surse / + info: flckr-DSCFR2