Fruncea Mamiferelor

Citesc despre orca si intru in filozofie frontala.

Citeam recent ca niste mamifere acvatice (orca mai precis), care prin ‘87 purtau pe frunte sepci din salmon morti, dau semne ca reinvie obiceiul – prilej pentru “oamenii de stiinta” sa se certe nitel pe tema asta. Si-n minte mi-au venit niste amintiri din copilarie.

Ce-o fi si cu fruntea si simbolismul ei?

“Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus” zice o vorba, dar eu nu cred in determinism.

Imi amintesc insa ca tataia (bunicul din partea tatalui) avea o gramada de trofee de vanatoare, in cea mai mare parte coarne de cerb, ce erau agatate prin tot soiul de locuri. Coarnele astea ce tasneau din fruntea respectivului animal imi aminteau de acel fungus ucigas, cordiceps parca-i spune.

Bunicul avea si ritualul taierii castravetelui, ritual consumat de obicei la masa de pranz, cand inainte de a incepe sa mancam, taia demn si mandru un capat de castravete si si-l lipea de frunte. Evident, castravetii aveau doua capete, dar noi nu aveam voie sa ne punem un capat in frunte. Iata de ce, de cate ori tai eu un capat de castravete si mi-l pun in frunte, copilul din interior trage un strigat de izbanda.

Pe TikTok sunt tot soiul de filtre care-ti pun chestii pe frunte. Am incercat si eu un filtru care promitea sa-mi spuna ce culoare au ochii mei, dar pare imposibil de determinat (D40-D60?).

Pe masura ce imbatranim, fruntea noastra, a barbatilor, pare sa devina din ce in ce mai protuberanta, intr-atat incat in cele din urma pare sa impinga, pentru unii mai ghinionisti, parul afara. Acestia raman tristi, citind cu jind poezia lui Sorescu cu barbatii parosi.

Surse / + info: ifls-87orcas, sciam-4orcas, scial-painthink, smi-noorcas

azr: #amintiri din copilarie, #bunicul, #tataia, #fruntea, #chelia, #fruncea (Tags)