vecinii de bloc

Am multe povesti de spus si cred ca povestile cele mai faine sunt povestile cu oameni. Si cum am mai multe povesti de zis decat timp sa le scriu, am decis sa adun aici oamenii care probabil ca merita o poveste, inainte sa-i uit.

Am ales poza asta, cu un cimitir langa un bloc de locuinte, fiindca cel mai probabil, o buna parte din ei (vecinii mei) nu mai sunt intre noi. Dar ei sunt in continuare in memoria mea, si volens-nolens, sunt parte din amintirile mele si le voi varsa aici inainte sa dispara.

Noi eram la etajul I. La parter, sub noi, Mutza (bunica), copiii Cutza si Robert (si altii, mai apoi) cu parintii al caror nume imi scapa; tot la parter, spalatoria si inca cineva, nu-mi amintesc cine (sa fi fost biroul sefului de scara?). Vecinii de etaj erau Ilie Serban si d-na Macovei, care avea doua fete faine si mult mai mari decat mine.

Deasupra noastra, familia Ciucu, fiul lor fiind Dan. Alti vecini a caror locatie exacta imi scapa includ o vecina care era mama singura a unui copil batut foarte des, sa-i zicem Luca, apoi Nicoleta, mama lui Doru (Minodoru, ii spuneam eu), familia Feleaga cu fiul Lucian si unul mai mic, familia Dragomir cu fiul Dragos, pe la etajul 4 un pusti enervant care baga casetofonul la maxim la geam, si cam atat pe scara noastra, scara B.

Erau, desigur, si alte scari. La A, Florin Botezatu si sora sa Monica la primul etaj si undeva deasupra Laptes(h), la C, Mihaela cu parinti care tipau mult si public si parca si Antoanela, care era mai mare cu un an-doi si cu par cret. E posibil sa fi fost altundeva Antoanela si amintirea mea din holul intunecat al scarii sa fi fost legata de o colega mai uratica a Antoanelei, care chiar statea acolo.

La unul din Z-uri era Cornel care avea semi-cursiera, si Raluca, colega din fata, cu fratele Bic in scara alaturata, undeva mai departe statea si Andreea C, o alta colega de scoala generala care avea un frate mai mic, undeva in spate statea Duda, langa un bloc unde statea Ioana I. Ruxi statea si ea undeva intr-un bloc de 4 etaje, dar oarecum diferit de al meu, si continuand sa mergi de la ea pe aceeasi strada catre Favorit, ajungeai la blocul in care stateau Body si Anca.

Toate aceste nume sunt cioturi de poveste. Sigur ca ei, copiii (cu care ma jucam si vorbeam) sunt probabil toti in viata, dar poate ca parintii si bunicii lor, mai putin. Iar amintirile, multe au murit sau sunt la reanimare, acesta fiind motivul pentru care am ales poza.

Surse / + info: flickr-tbp

azr: vecini, cartier, bloc, la bloc, mahalaua, mahala, bucuresti, amintiri din copilarie (Tags)